-
Ai fost liniștea de care aveam nevoie în tot haosul din viața mea..
Ai fost îngerul meu în toată lumea asta plină de draci..
Ai fost calmantul meu în toată agitația produsă de oameni, și știi și tu că, urăsc agitația la fel de mult cum urăsc oamenii..
Ai fost motivul unei mici “amnezi”, cât ai fost al meu, am uitat de restul oamenilor care mă atacau..
Întoarce-te, lumea asta și lipsa ta, mă distruge !
-
Nu poţi nega. Nu-ţi poţi nega sentimentele faţă de el.ştiu că atunci când îl vezi îţi stă inima în gât, da, ştiu asta. Ştiu că te-ar face cea mai fericită pentru câteva secunde dacă te-ai trezi cu un mesaj de la el,da,ştiu asta. Ştiu că cele mai frumoase zile sunt acelea când,pur şi simplu, îl vezi. Ştiu că-i mulţumeşti vieţii pentru momentele care ţi le oferă alături de el,sunt atât de rare.. Da ştiu lucrurile astea. ştiu că scri pentru el,că toate versurile melodiilor tale de suflet sunt pentru el, că ai scenarii cu el în care ţi-e alături, că e mereu în gândurile tale, că e în visele tale, în speranţele tale,în tot ce ţine de tine. Exact,ştiu lucrurile astea,şi mai ştiu un lucru,sigur. Că ÎL IUBEŞTI.
😔
-
“Depression isn’t just being a bit sad. It’s feeling nothing. It’s not wanting to be alive anymore.”
—
-
www.cuvantul.eu || despre cum am învățat să cad.
-
Dear 2020, are you serious?
-
Miezul nopții fără 5
Ești în mintea mea și nu știu cum să te scot de acolo, nu știu nici dacă chiar vreau sa o fac. Am avut un trecut tumultuos, care pana și acum își manifesta influentele în prezentul meu, încă hoinăresc prin haosul pe care tu începi să-l stăpânești. Reușești sa îl calmezi prin simpla ta prezență, care îmi e atât de necesara în aceste momente. Am nevoie de tine, am nevoie sa ai nevoie de mine, am nevoie sa ma îmbrățișezi și să-mi injunghii inima cu pumnalul iubirii tale ascunse după un câmp magnetic al întunericului. Când dezorientare era cuvântul care ma definea ai apărut tu prin câteva coincidențe stranii și m-ai luat de mana aducandu-ma pe drumul pe care trebuia sa nu îl părăsesc. M-ai făcut să-mi regăsesc o parte din mine, o parte de care aveam cea mai mare necesitate în aceasta perioadă. Încă mai am părți împrăștiate prin univers, încă ma cufund în haos și gânduri întunecate, dar momentele acestea devin din ce în ce mai rare și cu o durabilitate nesemnificativa, ținând cont ca înainte eram pierdut chiar și pentru câteva săptămâni prin lumea mea. Nu ai venit și mi-ai aruncat în fata ceva de care nu aveam nevoie, ci acel ceva care ma fascinează, misterul. Gândul ca trebuie sa se ascundă ceva după aceasta carapace a trupului tau sensibil mi-a accentuat motivația de a rămâne lângă tine, iar acum încep sa nutresc și sentimente. Încă nu am făcut un inventar al lor, dar sunt complexe și încărcate, nu as vrea sa le stric strălucirea întinzând mana după ele prin interiorul meu.
Îmi vine cam imposibil sa cred, dar cu toate ca am avut doar câteva momente împreună, chiar și asa , acelea și-au lăsat adânc imprimata amprenta pe ființa mea, încât acum îmi e dor, atât de dor încât as fi în stare sa merg pe jos toți kilometrii care ne despart doar pentru a-mi găsi liniștea în brațele tale. Căci atunci când ma cuprind, haosul meu se ia de mana cu al tău și pleacă la plimbare, lăsându-ne în infinitatea momentului nostru, care trăiește veșnic în gândurile noastre. Mi se sparg celulele în mine când le lipsește parfumul tău care le-a îmbălsămat și le-a făcut baie cu petale de trandafir, când erau toate pline de petrol. Vreau sa fii aici din nou pentru a ma asigura ca nu te mai las sa pleci, sa te joci o infinitate prin parul meu, să-mi săruți buzele înfometate și sa lași totul în jur sa moara, noi doi fiind singurii supraviețuitori ai unui dezastru inevitabil- legarea inimilor noastre cu frânghii rupte din cer și legate cu noduri pescărești pentru a nu se mai desface.
Ma recompui de parca as fi o melodie stricata și ma faci sa nu știu cum sa va opresc din a te vrea, nu pentru a te avea, ci pentru a-ți arăta frumusețea întunericului meu pe care sper ca îl vei înțelege.
Probabil ca oricât m-aș strădui sa îmbrac sub alta formă aceste cuvinte, nu ar avea același efect decât apariția lor în mod clasic aici. *M-am îndrăgostit de tine* și nu știu cum sa ma opresc, nu pot sa o fac. E greșit, e complicat, dar îmi semnez condamnarea la o poveste noua, plina de imprevizibil.
#arhitectul
-
“I’m tired of everybody. Please forgive me.”
— Ernest Hemingway (via quotemadness)
(Source: quotemadness.com)
-
Alekzandre- A. Stephanie
